| 1.
|
INSTIG'A, inst'ig, vb. I. Tranz. A întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acţiuni dusmănoase). - Din fr. instiguer, lat. instigare.
Sursă
: DEX'98
(14981)
- valeriu |
| |
| 2.
|
INSTIG'A vb. a agita, a aţâţa, a incita, a întărâta, a provoca, a stârni, a tulbura, (pop.) a sumuţa, (înv. si reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuţi, a monta. (El ~ masele.)
Sursă
: Sinonime
(187948)
- siveco |
| |
| 3.
|
instig'a vb., ind. prez. 1 sg. inst'ig, 3 sg. si pl. inst'igă
Sursă
: DOR
(253693)
- siveco |
| |
| 4.
|
A INSTIG'A inst'ig tranz. (persoane) A aduce în mod intenţionat la o stare de agitaţie, îndemnând la acţiuni dusmănoase; a aţâţa; a stârni; a incita; a provoca; a porni. [Sil. in-sti-] /<fr. instiguer, lat. instigare
Sursă
: NODEX
(338871)
- siveco |
| |
|
|